EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia. Vezi definitia »

FOCOMELÍE, s. f. (Med.) Anomalie congenitală constând în atașarea directă a labelor mâinilor și picioarelor la trunchi. – Din fr. phocomélie. Vezi definitia »

APROZOPÍE s.f. Malformație congenitală caracterizată prin absența feței. [Gen. -iei. / < fr. aprosopie, cf. gr. a – fără, prosopon – față]. Vezi definitia »

-FORÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtare”, „comportament”, „(referitor la) atitudine”. [< fr. -phorie, cf. gr. phorein – a comporta]. Vezi definitia »

EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc.; interpretare a eului altora după propriul eu. ◊ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl. empathy) Vezi definitia »