NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator]. Vezi definitia »

FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or]. Vezi definitia »

CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur. Vezi definitia »

CUNCTÁTOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator) Vezi definitia »

GALACTOFÓR, -Ă (Anat.; despre vase) Care conduce laptele spre exterior [< fr. galactophore]. Vezi definitia »