EPIGENÉZĂ s. f. 1. Concepție biologică după care embrionul se formează treptat, prin diferențieri succesive de părți noi, pe baza informației genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc. – Din fr. épigénèse. Vezi definitia »

întreiálă (întriiálă), s.f. (înv.) dare constând din a treia parte din produse sau venituri. Vezi definitia »

DISTOMATÓZĂ s.f. Boală determinată de infestarea omului cu diferite specii de distom. ♦ Boală a ficatului la erbivore, datorită distomului; distomiază; (pop.) gălbează. [< fr. distomatose]. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »

scârtoágă, scârtoáge, s.f. (reg.) 1. opincă. 2. încălțăminte veche, uzată și ruptă. 3. mârțoagă. Vezi definitia »