OȚELÍT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli. Vezi definitia »

PROTESTARISÍT adj. v. protestarisi. [DAR] Vezi definitia »

ZORNĂÍT, -Ă, zornăiți, -te, adj. v. ZORNĂI. – [DEX '98] Vezi definitia »

ADENOCÍT s. n. celula secretoare a unei glande. (< fr. adénocyte) Vezi definitia »

RĂZBOLÍT, -Ă, războliți, -te, adj. (Pop.) Bolnav, suferind. – V. războli. Vezi definitia »