năvălí (năvălésc, năvălít), vb. – 1. A invada, a intra. – 2. A se repezi, a asalta. – Mr. năvălire „a coborî”. Sl. navaljati „a tîrî” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), cf. val și bg. navalen „atîrnat”, bg. navališu „a aduna”, rus. navalitĭ „a îngrămădi”. – Der. năval, s. n. (rar, avalanșă); năvală, s. f. (invazie; atac, asalt; adv., repede); năvălitor, adj. (agresor); năvalnic, adj. (impetuos, irezistibil; s. m. plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu suf. -nic (după Conev 43, din bg. navalinče; după Cihac, se cheamă așa pentru că i se atribuie în popor puterea de a face să alerge pretendenții după tinerele care poartă cu ele această plantă). Vezi definitia »

SIFILI- v. sifilo-. Vezi definitia »

ZDRILÍ, zdrilésc, vb. IV. (Var.) Zdreli. (cf. zdreli) Vezi definitia »

abolí vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere) Vezi definitia »

CARAFOLI, Ellie (1901-1983, n. Veria, Grecia), inginer și savant român. Acad. (1948), prof. univ. la București. A cercetat profile aerodinamice, elaborînd metode de calcul pentru portanță și momente aerodinamice, teoria și metoda de trasare a „profilelor Carafoli”, teoria pentru studiul aripilor în domeniul vitezelor supersonice. Președinte al Federației Internaționale de Aeronautică (1968-1970). Vezi definitia »