Definita cuvantului prăvălitură
prăvălitúră1, prăvălitúri, s.f. 1. (înv. și reg.) prăvălire. 2. (reg.) pantă, povârniș; loc abrupt, povârnit. 3. (reg.) arătură negrăpată.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu prăvălitură
schíndină (-ne), s. f. – Pericol. Ngr. ϰίνδυνος. Sec. XVIII, înv. (Gáldi 248). Vezi definitia »
COVARIÁNȚĂ s.f. (Statist.) Media produșilor termenilor omologi a două variabile corelate. [Pron. -ri-an-. / < fr. covariance]. Vezi definitia »
PERIOSTEOGENÉZĂ s. f. proces de formare a osului pornind de la periost. (< fr. périostéogenèse) Vezi definitia »
coperioáră, coperioáre, s.f. (reg., înv.) capac. Vezi definitia »
ETAJÉRĂ s.f. Mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapun și pe care se țin mai ales cărți. [< fr. étagère]. Vezi definitia »