ȘNURUÍT¹ s. n. Șnuruire. – V. șnurui. Vezi definitia »

SPÍRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. 2. Inteligență; imaginație. 3. (În superstiții) Ființă imaterială, supranaturală. 4. Mod, fel de manifestare, de gândire. 5. Glumă, anecdotă. ♦ Vorbă de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță din punctul de vedere al aspirației sunetul căruia i se adaugă. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit]. Vezi definitia »

CAOLINÍT s. n. silicat natural hidratat de aluminiu, constituent al caolinului. (< fr. kaolinite) Vezi definitia »

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș¹. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras și greoi în mișcări. – Din magh. dial. holt (= halott). Vezi definitia »

TECALEMÍT s.n. 1. Dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. Pompă (de mână) cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. [Pl. -te, -turi. / < fr. técalémite, rus. tekalemit]. Vezi definitia »