Definita cuvantului prăvoi
prăvói, -oáie, s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) bârnă care leagă între ei (în partea de sus) stâlpii unei case. 2. (s.f.) bârnă care se pune deasupra ușorilor ușii și ai ferestrei. 3. (s.m.) ușor la ușă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu prăvoi
desfoí, pers. 3 sg. desfoáie, vb. IV (pop.) 1. (despre vânt) a desfrunzi. 2. (refl.; despre bobocii de flori) a se deschide. Vezi definitia »
mușurói (mușuroáie), s. n. – 1. Furnicar. – 2. Ridicătură de pămînt. – Var. moșoroi, moșunoi, moșinoi. – Mr. șumuroñu. Creație expresivă, pornind de la miș- „ideea de furnicar”, cf. mișuna „a furnica, a forfoti”, mișună „furnicare”, cu suf. -oi. Cihac, II, 198, a intuit legătura cu a mișui, dar pleca de la sl. mĕsiti „a amesteca”; în același fel, Pușcariu 1098 și REW 5620 pornesc de la mișuna, dar îl explică prin lat. mixtiōnem. Celelalte explicații sînt fără valoare: din mausoleum, cu ajutorul unei metateze *mauseolum (Giuglea, Dacor., I, 497), sau din lat. mus araneus (Candrea; Scriban), corectat în *musaroneus (Graur, BL, V, 86). – Der. mușuroi, vb. (a acoperi cu pămînt, a face mușuroi); mușuroit, s. n. (mușuroire). Vezi definitia »
iepuroi, iepuroi s. m. (augm., înv.) elev de liceu (în Transilvania). Vezi definitia »
cofoí, pers. 3 sg. cofoiéște, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se muia, a se fleșcăi, a se cofleși. Vezi definitia »
șușói3 s.n. (reg.) cască militară. Vezi definitia »