SUBCONTRARIETÁTE s. f. (log.) raport de ~ = raport între o judecată particular-afirmativă și una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăți false, dar pot fi ambele adevărate. (< sub- + contrarietate) Vezi definitia »

EXCENTRICITÁTE s.f. 1. Situația, însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ♦ (Mat.) Mărime care caracterizează alungirea conicelor. ♦ Distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ♦ Asamblarea defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 2. Originalitate, bizarerie, extravaganță. ♦ Țicneală. [Cf. fr. excentricité]. Vezi definitia »

INSONDABILITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este insondabil. (< fr. insondabilité) Vezi definitia »

INEXPUGNABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea sau starea a ceea ce este inexpugnabil. – Din fr. inexpugnabilité. Vezi definitia »

GRECITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este grecesc. ♦ Populație grecească. [Cf. fr. grécité]. Vezi definitia »