Definita cuvantului botuș
botúș (-și), s. m. – Încălțăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiș, botușel, butușel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu botuș
tejníș s.n. (înv.) metaforă. Vezi definitia »
gáleș (gáleși), – 1. Iubitor, drăgăstos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tînji”, confundat cu sb. gao, gal(eša) „negru”, bg. kaleš „cu ochi negru”, cf. mr., megl. caleș „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kalješ, cf. galiță. Influența lui kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se folosește aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuși, der. directă de la kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminării menționate (cf. Lowë 50). – Der. îngălișat, adj. (rar, melancolic, trist). Vezi definitia »
cloș1 adj. invar. Vezi definitia »
făéș, -ă, adj. (reg.) 1. de soi bun, de neam bun; ales, nobil. 2. (despre oameni) arătos, chipeș, chipos, bine făcut, frumos; zdravăn, voinic. Vezi definitia »
LĂSTUNÁȘ, lăstunași, s. m. Diminutiv al lui lăstun. – Lăstun + suf. -aș. Vezi definitia »