Definita cuvantului brăcire
brăcíre (brăcíri), s. f. – Cordon, șiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Pușcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Pușcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s. n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriță, s. f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brăcire
ȘOVĂÍRE, șovăiri, s. f. Faptul de a șovăi. ◊ Loc. adv. Fără șovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit. – V. șovăi. Vezi definitia »
PSEUDOPRIVATIZÁRE s. f. falsă privatizare. (< pseudo- + privatizare) Vezi definitia »
ORBECÁRE, orbecări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a orbeca; orbecăire. – V. orbeca. Vezi definitia »
SLOBOZÍRE, sloboziri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) slobozi și rezultatul ei. – V. slobozi. Vezi definitia »
fumegătoare, fumegători s. f. (adol.) v. fumegară. Vezi definitia »