POLICROMÍE s. f. 1. calitatea de a fi policrom; policromatism. 2. procedeu de pictură, de decorație picturală, de imprimare etc. în mai multe culori. ◊ lucrare tipografică executată prin acest procedeu. (< fr. polychromie) Vezi definitia »

filarghiríe s.f. (înv.) iubire de arginți, arghirofilie, simonie. Vezi definitia »

BIÉ s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais. Vezi definitia »

NEOFORMÁȚIE s.f. 1. (Biol.) Formare nouă a unui organ sau țesut; tumoare; neoplazie. 2. (Geol.) Acumulare (locală) care poate apărea în diverse orizonturi ale solului. [Gen. -iei, var. neoformațiune s.f. / < fr. néoformation]. Vezi definitia »

HIPERFÚNCȚIE s.f. Activitate exagerată a unui organ. [Var. hiperfuncțiune s.f. / < fr. hyperfonction]. Vezi definitia »