FLOTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație, flotaj. ♦ (Text.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem la confecționarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație (2). [< flota]. Vezi definitia »

RECOMENTÁRE, recomentări, s. f. Acțiunea de a recomenta. – V. recomenta. Vezi definitia »

TEORETIZÁRE s.f. Acțiunea de a teoretiza și rezultatul ei; teorizare. [< teoretiza]. Vezi definitia »

COORDONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a coordona. 2. Raport între două sau mai multe propoziții sau părți de propoziție, legate între ele astfel încât una să nu depindă sintactic de cealaltă sau de celelalte; raport între mai multe noțiuni de aceeași specie subordonate aceleiași noțiuni. [Var. coordinare s.f. / < coordona]. Vezi definitia »

săbăíre, săbăíri, s.f. (reg.) 1. croire. 2. coasere, cârpire. Vezi definitia »