ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. ♦ Distanța la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. La o aruncătură de băț = (foarte) aproape. 2. (Rar) Săritură. Șanțurile sărite dintr-o aruncătură (DELAVRANCEA). – Din arunca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

ROZEÓLĂ s.f. Erupție pe piele în formă de pete mici, cauzată de diferite boli infecțioase sau intoxicații. [Pron. -ze-o-. / < fr. roséole]. Vezi definitia »

ANGIOCOLÍTĂ s. f. Inflamație a căilor biliare, întâlnită în febra tifoidă, calculoza biliară etc. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiocholite. Vezi definitia »

HIPOTÁXĂ s.f. (Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență]. Vezi definitia »

VAGINALÍTĂ s. f. inflamație a tunicii vaginale a testiculului. (< fr. vaginalite) Vezi definitia »