VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. veće. Vezi definitia »

REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Re¹- + face (după fr. refaire). Vezi definitia »

CARNÉFICE s.m. (Liv.) Călău, gâde. [< it. carnefice]. Vezi definitia »

VORÁCE adj. 1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag. 2. (fig.) avid, lacom. (< fr. vorace, lat. vorax) Vezi definitia »

DESTOÁRCE, destórc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o pagubă, o suferință). A hotărât să se pună pe petreceri, încailea să-și destoarcă răbdările suferite sub strășnicia în care-l ținuse tată-său. CARAGIALE, O. III 60. Vezi definitia »