HOLOFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) autotrofă; holofitic. (< holofitic) Vezi definitia »

ANTOFILÍT s. n. amfibol care conține fier și magneziu. (< fr. anthophyllite) Vezi definitia »

MUTAZILÍT, mutazilíți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice (Mutazilia) care a contribuit, în principal, la dezvoltarea sistemului dogmatic al Islamului sunnit prin adoptarea sistemului de gândire grecesc și folosirea procedeelor logice de demonstrație. Sub domnia califilor abbasizi și ca rezultat al luptelor politico-dogmatice din prima jumătate a secolului al VIII-lea, mutaziliții au constituit școala teologică conducătoare. Principiile de bază ale dogmaticii lor erau învățătura unității absolute a lui Dumnezeu (care excludea orice antropomorfism) și a dreptății lui Dumnezeu, care condiționa libertatea de voință a oamenilor. Învățătura mutaziliților a creării Coranului a devenit, vremelnic, dogmă de stat. Chiar dacă dogmatica mutaziliților a fost mai târziu abandonată, ea continuă să existe sub diverse forme modificate până în prezent. (din n. pr. Al-Mutazim) [Brockhaus] Vezi definitia »

FEOCROMOCÍT s. n. celulă cromafină. (< fr. phéochromocyte) Vezi definitia »

GARNIERÍT s.n. Silicat natural hidratat de nichel. [Pron. -ni-e-. / < fr. garniérite, cf. Jules Garnier – inginer francez]. Vezi definitia »