DERANJÁ, deranjéz, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se osteni. – Din fr. déranger. Vezi definitia »

ninjá, ninjéz, vb. I (reg.) a-i fi somn cuiva. Vezi definitia »

deranja Vezi definitia »

VIDANJÁ vb. I. tr. A goli, a curăța haznalele. [< fr. vidanger]. Vezi definitia »

DEVIZAJÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A fixa, a privi insistent pe cineva. [Ger. -jând. / < fr. dévisager]. Vezi definitia »