vas (-se), s. f. – 1. Recipient, organ tubular. – 2. Oală, borcan. – 3. Butoi, tonou. – 4. Corp de navă. – 5. Bastiment, navă. – Mr., megl. vas, istr. vos. Lat. vāsum (Densusianu, Hlr., 134; Pușcariu 1864; REW 9161), cf. it., sp., port. vaso, prov., fr., cat. vas. Sensul de „receptacul, organ” apare din sec. XVI, cf. Coresi, vasele glasului. – Der. vasel, s. n. (vas de război, bastiment), din it. vascello, sec. XIX, înv.; văsar, s. m. (negustor de oale de lut); văsărie, s. f. (olărie); văsări, vb. (Trans., a lucra sau a vinde vase de lemn). Vezi definitia »

LIÁS s. n. epoca inferioară a jurasicului; liasic. (< fr., engl. lias) Vezi definitia »

THIAS s.n. Denumire dată în Grecia antică și în provinciile de limbă greacă asociațiilor de credincioși ai lui Dionysos. [< gr. thiasos – grup]. Vezi definitia »

popás (popásuri), s. n. – 1. Oprire, odihnă. – 2. Pauză în procesiunile mortuare. Sl. popasŭ „pășune” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popas „oprire pentru a hrăni turma”. – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihnă, a face popas), în loc de *popăsi, datorat labialei precedente, cf. zăbovi. Vezi definitia »

BRAHMANAS, colecție de scrieri sacre indiene. Datează, probabil, din sec. 8-7 î. Hr. Reprezintă adaosuri și comentarii la Vede și se ocupă mai ales de ritualul sacrificiilor. Vezi definitia »