BISCUÍT s.m. 1. Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. Faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; (p. ext.) statuetă sau mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. [< fr. biscuit]. Vezi definitia »

ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus) Vezi definitia »

COBALTÍT s. n. carbonat natural de cobalt. (< fr. cobaltite) Vezi definitia »

ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit. Vezi definitia »

ZECIUÍT¹, zeciuituri, s. n. (Înv.) Zeciuire. – V. zeciui. Vezi definitia »