ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence. Vezi definitia »

-DÚL(Ă), -DULÍE elem. „sclav, sclavie”. (< fr. -dule, -dulie, cf. gr. doulos, douleia) Vezi definitia »

smochínă (-ne), s. f. – Fruct comestibil cărnos închis într-un receptacul. Sl. smokvina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49), cf. bg. smokin, sb. smovka. – Der. smochin, s. m. (arbore, Ficus carica); smochini, vb. refl. (a se zbîrci, a se încreți); smochineț, s. n. (mulțime de smochini). Vezi definitia »

BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina]. Vezi definitia »

FOTOCERÁMICĂ s. f. Aplicare de ornamente pe articole de porțelan cu ajutorul fotografierii speciale. – Din fr. photocéramique. Vezi definitia »