TAMBÚRĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur. Vezi definitia »

ANTECÁMERĂ s. f. compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul. (după it. anticamera) Vezi definitia »

CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Chinei sau este originară de acolo. – Chinez² + suf. -oaică. Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe) Vezi definitia »

MICORÍZĂ, micorize, s. f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize. Vezi definitia »