COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis. Vezi definitia »

SERALÍE s. f. v. sarailie. Vezi definitia »

PARARITMÍE s. f. parasistolie. (< fr. pararythmie) Vezi definitia »

FOTOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază efectele chimice ale luminii. (< fr. photochimie) Vezi definitia »

ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie. Vezi definitia »