VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. Vezi definitia »

BALACI, com. în jud. Teleorman, pe rîul Burdea; 2.778 loc. (1991). Biserică (sec. 17). Stație de c. f. Vezi definitia »

LIPÍCI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3. S. n. Fig. (Pop. și fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici. Vezi definitia »

scandalicí, scandalicésc, vb. IV (înv.) a îndemna la rău; a scăndălisi. Vezi definitia »

SICI, sici, s. m. Partea ovală și fără adâncituri a arșicului. – Din tc. sik. Vezi definitia »