NEOFORMÁȚIE s.f. 1. (Biol.) Formare nouă a unui organ sau țesut; tumoare; neoplazie. 2. (Geol.) Acumulare (locală) care poate apărea în diverse orizonturi ale solului. [Gen. -iei, var. neoformațiune s.f. / < fr. néoformation]. Vezi definitia »

IODOMETRÍE s.f. (Chim.) Totalitatea metodelor oxidimetrice de dozare cantitativă a diferitelor substanțe care reacționează cu o soluție de iod. [Gen. -iei. / < fr. iodométrie]. Vezi definitia »

CARTOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc. (< it. cartomanzia) Vezi definitia »

oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță). Vezi definitia »

ANDROLATRÍE s. f. divinizare a bărbatului. (< fr. androlatrie) Vezi definitia »