ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; (prin restricție) ciocoime. ♦ Partidul conservator (al boierilor). – Din albastru² + suf. -ime. Vezi definitia »

prenume noi Vezi definitia »

CONSOMMÉ s. n. supă, bulion concentrat prin fierberea înceată și îndelungată a cărnii, pentru a-i extrage toate sucurile. (< fr. consommé) Vezi definitia »

opincăríme s.f. (înv.) țărănime, lume rurală. Vezi definitia »

ARHAISME NEOLOGISME REGIONALIAME Vezi definitia »