SULFÚRĂ, sulfuri, s.f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. Compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure) Vezi definitia »

ZDREÁNȚĂ, zdrénțe, s. f. ~ (creație expresivă având la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; cf. zdrang, zdrâng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniță], este posibilă, fără a fi însă necesară) Vezi definitia »

gogleáză, gogléze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni, lingușiri, complimente, vorbe frumoase. Vezi definitia »

Formă (doctrină)de logică modală ce constitue o parte a logicii ce studiază legile de raționare în care intervin pe lângă propozițiile asertorice, propoziții de forma:„Este posibil p”; „Este necesar p”; „Este imposibil p”; „Este contigent p”. Logica formală a fost fundemantată pentru prima dată de Aristotel în localitatea STAGIRA (locul în care s-a născut), cetate în Grecia antică situată in Nord-Estul peninsulei Halkidiki. STAGIRA a fost fondată in anul 655 î.H. de coloniștii ionieni din Andros. Vezi definitia »

CÁHLĂ, cahle, s. f. 1. (Reg.) Coșul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor țărănești. 2. Placă de teracotă sau de faianță folosită la construcția sobelor. – Din ucr. kahlja. Vezi definitia »