poáleș, -ă, adj. (reg.; despre oameni și animale) mare, gras, voinic. Vezi definitia »

JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. Vezi definitia »

GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »

sărătáș adj. m. (înv.; despre pescari) care se ocupă cu conservarea peștelui prin sărare. Vezi definitia »

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos. Vezi definitia »