HÚLĂ s. f. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii. (< fr. houle) Vezi definitia »

GELIVÚRĂ s.f. Crăpătură radială în lungul trunchiului de la coajă spre inima arborelui, datorită gerului puternic. [< fr. gélivure]. Vezi definitia »

BLEÁNDĂ¹, blende, s. f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s. f. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente. (< it. appoggiatura) Vezi definitia »

PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese. Vezi definitia »