LUPINÓZĂ s. f. intoxicație a unor animale (cai, oi) cu lupin. (< fr. lupinose) Vezi definitia »

PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique. Vezi definitia »

GELÓZĂ s. f. agar-agar. (< fr. gélose) Vezi definitia »

hostopoácă s.f. (reg.) furcitură, claie de fân. Vezi definitia »

GALVANOCAÚSTICĂ s.f. (Med.) Folosirea curentului galvanic în scopul cauterizării țesuturilor bolnave. [Pron. -ca-us-. / cf. it. galvanocaustica, germ. Galvanokaustik]. Vezi definitia »