ELECTROFÓN, -Ă I. adj. (despre aparate, instrumente muzicale) care utilizează oscilațiile electromagnetice pentru a crea sunetele transmise cu ajutorul difuzoarelor. II. s. n. pick-up (2). (< fr. électrophone) Vezi definitia »

TERMOFÓN s. n. transductor termoacustic fie ca emițător de sunete, fie pentru măsurarea presiunii acustice. (< fr. thermophone) Vezi definitia »

BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uși. 2. Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. – Din fr. balcon. Vezi definitia »

PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon. Vezi definitia »

antologhión s.n. (înv.) carte religioasă cuprinzând slujbele praznicelor și ale sfinților de peste an Vezi definitia »