SÍNUS¹ s. n. 1. cavitate între pereții osoși ai craniului. 2. porțiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi. (fr., lat. sinus) Vezi definitia »

ALLOSÁURUS ({i}; {s} gr. allos „alt” + saura „șopîrlă”) s. m. Reptilă terestră carnivoră, de talie foarte mare, care a trăit în Cretacic. Vezi definitia »

SUPRACOMPÚS, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = formă perifrastică. (< supra¹- + compus) Vezi definitia »

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos) Vezi definitia »

DÓCHMIUS s.n. Picior de vers antic compus dintr-o silabă scurtă, două lungi, urmate de o silabă scurtă și iarăși de una lungă. [Pron. -mi-us. / < fr., lat. dochmius, gr. dochmios]. Vezi definitia »