Definita cuvantului maxim
MÁXIM s.n. Maximum. // s.f. (Mat.) Valoarea cea mai mare într-un interval a unei variabile sau a unei funcții. ♦ (Met.) Centru de înaltă presiune atmosferică. [< lat., fr. maximum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu maxim
COLENCHÍM s.n. (Bot.) Țesut de susținere la plantele erbacee, format din celuloză. [< fr. collenchyme, cf. gr. kolla – clei, enchyma – acumulare]. Vezi definitia »
-ISIM suf. „cu gradul cel mai înalt”, „foarte”. (< fr. -issime, it. -issimo) Vezi definitia »
heruvím (heruvími), s. m. – Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Mr. heruvim. Ngr. χερουβίμ, în parte prin intermediul sl. cheruvimŭ, cf. sb. heruvim. – Der. heruvimesc (var. heruvimicesc), adj. (de heruvimi, înv.); heruvic, s. n. (imn liturgic), din ngr. χερουβιϰόν; heruvicar, s. n. (colecție de imnuri). Vezi definitia »
ANTEPENÚLTIM, -Ă adj. pe locul al treilea de la sfârșit, înainte de penultimul. (< lat. antepaenultimus) Vezi definitia »
INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus. Vezi definitia »