poiátă (poiéți), s. f. – 1. (Mold.) Adăpost în curte. – 2. (Trans.) Grajd. – Mr., megl. puiată. Sl. pojata „colibă” (Miklosich, Lexicon, 654; Conev 81; Pușcariu, Dacor., VII, 356), cf. bg., sb., cr., slov. pojata. Vezi definitia »

brichétă (brichéte), s. f. – 1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette. Vezi definitia »

CROMATÍDĂ, cromatide, s. f. (Biol.) Porțiune rezultată din despicarea longitudinală a unui cromozom înaintea mitozei. – Din engl. chromatid. Vezi definitia »

BIOPLÁSMĂ s.f. Materie organică vie care intră în constituția tuturor viețuitoarelor. ♦ Substanță vie a celulei. [< fr. bioplasme, cf. gr. bios – viață, plasma – formație]. Vezi definitia »

TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. Vezi definitia »