ciuciuí (-uésc, -ít), vb. – A șopti, a șușoti. Creație expresivă, cf. sl. čučati (Berneker 161), sp. chuchear, și șoșoi, șușui. – Der. ciuciur, s. n. (izvor, șuvoi), cf. bg. čučur „canal de scurgere, țeavă de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurău, s. n. (corn mic). Vezi definitia »

TULDUÍ, vb. (Reg.) A pune la cale, a plănui. Vezi definitia »

zbrehúi (reg., fam.) adj. m., f. zbrehúie; pl. m. și f. zbrehúi . Vezi definitia »

bárba-lúpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-lúpului Vezi definitia »

piui, piui v. i. (intl.) a mărturisi. Vezi definitia »