cațaón, cațaóni, s.m. (înv.) 1. grecotei (arendaș). 2. câine, canalie. Vezi definitia »

OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons. Vezi definitia »

IZOCRÓN, -Ă, izocroni, -e, adj. (Despre procesele sau transformările de stare fizică sau chimică) Care are durată egală. – Din fr. isochrone. Vezi definitia »

CREPÓN s.n. Țesătură cu crețuri sau cu bobițe în relief. [< fr. crépon]. Vezi definitia »

BONTÓN s. n. ansamblu de reguli de purtare respectate în așa-zisa societate aleasă. (< fr. bonton) Vezi definitia »