ASTIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului. (< fr. astien) Vezi definitia »

LĂTUREÁN, -EÁNCĂ, lătureni, -ence, s. m. și f. (Reg.) Persoană care locuiește într-un sat vecin cu cel al vorbitorului. – Din latură + suf. -ean. Vezi definitia »

BÓȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman. Vezi definitia »

HABÁN, -Ă, habani, -e, s. m. și f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepți au emigrat și în Transilvania în secolul al XVI-lea. – Din germ. Habaner. Vezi definitia »

crihán, criháne, s.n. (reg.) bucată mare; halcă, hartan, dărab, codru, talcan, troșmei. Vezi definitia »