mîzdă (-de), s. f. – 1. Recompensă, salariu, retribuție. – 2. Mită, cîștig necinstit. – 3. Aldămaș, bacșiș, dare. – Var. măzdă, măzdea. Sl. mizda „recompensă” (Miklosich, Lexicon, 388; Cihac, II, 191). Sec. XVII, înv. – Der. mîzdelnic, adj. (înv., corupt); mîzdi (var. măzdi, măzdui), vb. (a corupe), înv. Vezi definitia »

OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon. Vezi definitia »

PROBÉLĂ s. f. navă cu propulsie mecanică. (după engl. propeller) Vezi definitia »

CIMILITÚRĂ, cimilituri, s. f. (Pop.) Ghicitoare. – Cimili + suf. -tură. Vezi definitia »

otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison. Vezi definitia »