ORIFÍCIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium. Vezi definitia »

orológiu (orológii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216). Vezi definitia »

STÁNIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< it. stagno, lat. stannum) Vezi definitia »

BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Tc. basmaci. Vezi definitia »

SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium) Vezi definitia »