DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă rusească său poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești; veche monedă românească de argint. [Var.: dúpcă s. f.] – Din ucr. dudok. Vezi definitia »

SERENÁTĂ s. f. v. serenadă. Vezi definitia »

SIMILIPIÁTRĂ s. f. Material artificial de construcție folosit pentru executarea tencuielilor și care, în forma finală, capătă aspectul pietrei naturale. – Simili- + piatră (după fr. similipierre). Vezi definitia »

BIBLISTICĂ s. f. studiul Bibliei. (< germ. Biblistik) Vezi definitia »

SÚRSĂ s. f. 1. loc unde se găsește și de unde se poate procura ceva din belșug. 2. corp care emite sunete, lumină, radiații nucleare etc. 3. (fig.) loc de unde emană o informație. ♦ izvor, origine, obârșie. ♦ ~ de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor, un artist. 4. electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari. (< fr. source) Vezi definitia »