CONTINGÉNȚĂ, contingențe, s. f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia. Vezi definitia »

CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță. – Cioban + suf. -iță. Vezi definitia »

CISTÍTĂ s. f. inflamație a vezicii urinare. (< fr. cystite) Vezi definitia »

PERINEVRÍTĂ, perinevrite, s. f. (Med.) Inflamație a perinervului. – Din fr. périnévrite. Vezi definitia »

scotínă, scotíne, s.f. (înv.) vită, animal. Vezi definitia »