Definita cuvantului ortoepie
ORTOEPÍE s. f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ortoepie
MITOCÓNDRIE s. f. organit celular de formă sferică sau alungită, în citoplasmă; condriozom. (< fr. mitochondrie) Vezi definitia »
PRAXIOLOGÍE s. f. ramură a științei care studiază structura activităților umane și a condițiilor eficacității acestora. (< fr. praxiologie) Vezi definitia »
RADIOMETALOGRAFÍE s.f. Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul radiațiilor X. [Gen. -iei. / < fr. radiométallographie]. Vezi definitia »
PNEUMOMASTOGRAFÍE s. f. radiografie a unui sân după injectarea de aer într-o cavitate chistică. (< fr. pneumomastographie) Vezi definitia »
-CHINEZÍE elem. chin-. Vezi definitia »