hoit, hoituri s. n. (peior.) corp, trup. Vezi definitia »

sinăluít s.n. (reg.) răzuirea pieilor cu sinălăul (v.) înainte de a fi tăbăcite. Vezi definitia »

PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor sau prelaților) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit. Vezi definitia »

LIPÍT², -Ă, lipiți, -te, adj. 1. Prins, unit, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secreții patologice; fig. care se închide fără voie din cauza somnului. 2. (Și adv.) Foarte apropiat, alăturat strâns de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămând. Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac. – V. lipi. Vezi definitia »

MONOTELÍT s.m. Eretic, adept al monotelismului. [< fr. monothélit]. Vezi definitia »