Definita cuvantului briliant
briliánt (briliántă), adj. – Strălucitor. Fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s. n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu briliant
vărsát-de-v'ânt (pop.) s. n. Vezi definitia »
AROMATIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță aromată) care se adaugă unui produs pentru a-i da un miros plăcut. (< aromatiza + -ant) Vezi definitia »
IRIDESCÉNT, -Ă adj. cu reflexe irizante. (< fr. iridescent) Vezi definitia »
ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipsește, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens]. Vezi definitia »
ANCOMBRÁNT, -Ă adj. 1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spațiu; incomodant. 2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog. (< fr. encombrant) Vezi definitia »