OLIGOZAHARÍDĂ, oligozaharide, s. f. Hidrat de carbon care are molecula compusă din două până la șase molecule de monozaharide. – Din engl. oligozaharide. Vezi definitia »

FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose. Vezi definitia »

MÂNDRULÍȚĂ, mândrulițe, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândruță + suf. -uliță. Vezi definitia »

BLEOTOCĂREÁLĂ, bleotocăreli, s. f. Flecăreală. [Pr.: bleo-] – Din bleotocări + suf. -eală. Vezi definitia »

FÓRȚĂ s.f. I. 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Tur de forță = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; forță de producție = categorie economică, desemnând una din laturile modului de producție, cuprinzând totalitatea mijloacelor de producție și a forțelor de producție, privite în unitatea și în interacțiunea lor dialectică. ♦ Energie morală. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forțe armate = armată, unități militare. II. Energie, putere naturală, element al naturii. ♦ Cauză care scoate un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării. III. Constrângere, violență. ◊ (Caz de) forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină. [Pl. -țe. / < fr. force]. Vezi definitia »