prelégere (prelégeri), s. f. – Lectură publică, lecție. După germ. Vorlesung contaminat cu lat. praelegere (Tiktin). Vezi definitia »

FORFECÁRE, forfecări, s. f. Acțiunea de a forfeca și rezultatul ei; forfecătură. 2. Solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal. – V. forfeca Vezi definitia »

EXAGERÁRE s.f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație. [< exagera]. Vezi definitia »

SUPLINÍRE, supliniri, s. f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – V. suplini. Vezi definitia »

RECÂNTĂRÍRE, recântăriri, s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări. Vezi definitia »