DENTÁLĂ, dentale, adj.f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental. Vezi definitia »

LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta). Vezi definitia »

TEȘÍLĂ, teșile, s. f. (În expr.) Cu gândul (cam) pe teșilă = cu șovăială, șovăitor. Vezi definitia »

MÍCĂ s.f. Grup de minerale de siliciu și aluminiu cristalizate, care se desfac în foițe de obicei elastice. [Pron. -cii. / < fr. mica, cf. lat. mica – bucățică]. Vezi definitia »

PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță. Vezi definitia »