GEOBOTÁNIC, -Ă I adj. referitor la geobotanică. II. s. f. ramură a biogeografiei care studiază răspândirea plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. (< fr. géobotanique) Vezi definitia »

MONOFÓNIC, -Ă, monofonici, -ce, adj. (Fiz.) De monofonie, al monofoniei. – Din fr. monophonique, engl. monophonic. Vezi definitia »

CÁLCIC, -Ă adj. De calciu, calcaric. [<fr. calcique]. Vezi definitia »

DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus. Vezi definitia »

ELECTROLÍTIC, -Ă adj. referitor la electroliză, produs prin electroliză. (< fr. électrolytique) Vezi definitia »