Definita cuvantului furculiță
FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2). ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. și: furculiți] – Furcă + suf. -uliță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu furculiță
CONTRAPRÓBĂ s.f. Probă suplimentară folosită atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente. [< contra + probă, după fr. contre-épreuve]. Vezi definitia »
negospodárcă, negospodárce, s.f. (înv.) femeie care nu e bună gospodină. Vezi definitia »
CATÉTĂ s. f. fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic. (< fr. cathète, gr. kathetos, vertical) Vezi definitia »
VLÁȘIȚĂ, vlașițe, s. f. (Bot.: reg.) Hașmă. – Din scr. vlašac. Vezi definitia »
COBALTÍNĂ s.f. Minereu de cobalt și arsen, cu luciu metalic. [< fr. cobaltine]. Vezi definitia »