Definita cuvantului furcuță
FURCÚȚĂ, furcuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiță. 2. (Reg.) Furculiță (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile. – Furcă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu furcuță
CEPIȘOÁRĂ s. f. v. cepușoară. Vezi definitia »
STANÍNĂ s. f. sulfură naturală de staniu, fier și cupru. (< fr. stannine) Vezi definitia »
popúștină s.f. (reg.) plată în cereale sau în bani, pe care o dau enoriașii preotului; lectical, poporoșag. Vezi definitia »
PERIEGÉZĂ s. f. călătorie lungă. (< fr. périegèse) Vezi definitia »
-MOTÍVĂ elem. moto1-. Vezi definitia »