țipuí, țipuiésc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița. Vezi definitia »

ÎNCERCUÍ vb. tr. a strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. (după fr. encercler) Vezi definitia »

tăgăduí (-uésc, -ít), vb. – A nega, a dezminți. Mag. tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – Der. tăgadă, s. f. (negație; contestație), deverbal sau din mag. tagad; tagă, s. f. (negație), sec. XVII, înv.; tăgăduială, s. f. (negație); tăgăduicios, adj. (îndoielnic), înv.; tăgăduitor, adj. (care tăgăduiește). Vezi definitia »

felezuí, felezuiésc, vb. IV (reg.) 1. a curăți locul de rămășitele grâului vânturat cu felezeul (v.); a primiti. 2. (refl.; despre oameni, fam.) a se găti frumos, a se dichisi, a se ferchezui. 3. (despre cai) a agita coada. Vezi definitia »

plătuí, plătuiésc, vb. IV (reg.; despre suprafața obiectelor de lemn) a rindelui, a netezi; a subția. Vezi definitia »